Selecţia şi antrenarea jucătorilor pentru naţionala U20

scris de Cipone

I. Alegerea jucătorilor pentru antrenat

În primul rând trebuie să ştim ce jucători căutăm pentru a fi antrenaţi. Pentru acest lucru folosim diferite criterii. Criteriile folosite în alegerea jucătorilor ce urmează a fi antrenaţi pentru U20 sunt următoarele :

1. Vârsta

Vârsta este un element specific al naţionalei U20. La această naţională nu pot juca decât jucători care au vârsta maximă 20 de ani si 111 zile. După această vârstă pot rămâne în lot dar nu pot intra în teren. Bineînţeles, un jucător ce nu corespunde ca şi vârstă nu are cum să facă parte din lotul U20. Considerăm un jucător optim, jucătorul care la ora ultimului meci al calificărilor (sau în cazul generaţiei de mondial, ziua finalei) (o vom numi în continuare ziua Z) va avea vârsta de 20 de ani şi 111 zile. Vom numi în continuare Q14 (Qualification 14) sau F (final) acei jucători care pot juca cele 14 meciuri de calificări sau care pot juca finala. Atenţie mare, nu neaparat un Q14 este jucător optim. Pentru că un jucător de 17 ani la ora meciului, clar este un Q14 dar asta nu înseamnă că este şi corespunzător ca şi skill. De aici începem să facem socotelile şi să determinăm diferenţa dintre jucători, folosind al doilea criteriu, cel al skilului principal. De exemplu, pentru calificările mondialului care începe în sezonul 29, un jucător ar trebui să aibă la data de 5 septembrie 2009 vârsta de 17 ani şi 0 zile. În continuare, pentru a fi mai uşor, o vom numi Ziua 0. Astfel la data ultimului meci din calificări el ar avea vârsta de 20 de ani şi 111 zile, timp în care ar prinde numărul maxim de zile de antrenament.

Exemplu pentru World Cup XV (cel de peste 4 sezoane)

- jucătorii trebuie să fie născuţi la data maximă de 22 august 2009. Aceştia ar prinde 12 meciuri dar ar trebui să fie foarte buni sau cu specialităţi utile pentru că vârsta optimă o au cei născuţi la data de 05 septembrie 2009, adică la această dată să aibă 17 ani şi 0 zile. Ei prind toate cele 14 meciuri de calificări. Bineînţeles, pot fi luaţi în calcul, dacă apar jucători, chiar şi cei născuţi mai târziu, dar la momentul extragerii, la acea dată, se compară la ce nivel au ajuns cei extraşi înainte.

Mai exact spus, optimi sunt jucătorii născuţi între data de 5 şi 9 septembrie, astfel ei pot prinde primul antrenament, cel de pe 10.

Restul, cu cât sunt extraşi mai târziu, cu atât pierd mai multe săptămâni de antrenament faţă de optim.

2. Skilul principal (Main skill)

Este calitatea principală pe care dorim să o antrenăm şi de la care dorim de fapt să scoatem "profit". Aici nu mă refer la profit financiar. În momentul în care avem clar primul criteriu, cel al vârstei, începem să folosim al doilea criteriu, cel al skilului principal. Diferenţierea între skiluri se face comparând cu Ziua 0. Clar, între doi jucători care în ziua 0 au main skill solid unul şi acceptabil altul şi în rest sunt identici, cel dintâi este mai valoros. Însă dacă ar fi să comparăm doi jucători, unul în ziua 0 are skill solid la wing să zicem, şi al doilea are excelent dar la data de 10 octombrie 2009, deci o lună şi puţin mai târziu, primul, chiar dacă se naşte cu skill inferior, este mai valoros pentru că la data la care cel de-al doilea va fi apt pentru antrenament, el va avea deja skill excelent şi încă un mic plus. Pentru că până în ziua Z, cel dintâi, în condiţiile în care ambii se antrenează identic, cel dintâi va avea skill superior şi atunci normal, este mai util decât cel de-al doilea. Însă cum skilul principal nu este singurul criteriu prin care să diferenţiem jucătorii, folosim de asemenea şi alte criterii. Unul dintre cele mai importante criterii este cel al specialităţilor.

3. Specialităţile

Un criteriu extrem de important, având în vedere că eventurile joacă un rol extrem de important în hattrick, mai ales la nivel de echipe naţionale unde micile detalii fac diferenţa. Ce specialităţi se pot considera utile? În primul rând putem delimita specialităţile care generează eventuri de gol şi cele care generează eventuri de vreme. Cele care generează eventuri de gol sunt în primul rând  evidente în raportul meciului şi putem identifica aportul exact al jucătorului cu specialitatea respectivă. De exemplu dacă apare un gol în urma unui event de rapid al unui atacant, este clar faptul că specialitatea acestuia a făcut ca acel event să apară. Însă dacă un mijlocaş tehnic primeşte un event de tehnic pe soare, implicit un bonus la construcţie, efectul este mai puţin vizibil sau nu neaparat mai puţin vizibil cât mai dificil de identificat exact aportul acelei specialităţi în economia jocului. Pentru că în urma acestui bonus creşte mijlocul cu un pic, se modifică raportul ocaziilor, pot apare sau nu mai multe ocazii de gol care apoi, depinzând de alţi factori (în acest caz atacul) apare rezultatul final care este golul. Deci dacă în primul caz vedem clar, event de rapid = gol (sau ratare) în cazul celui de-al doilea, event de vreme = bonus la mijloc, apoi intră în calcul alţi factori.

Acestea fiind zise, incercam asadar sa alegem specialitatile cele mai folositoare pe fiecare post in parte.
Conform statisicilor, cele mai dese eventuri sunt cele de rapid in cazul atacantilor, urmate de cele de rapid in cazul wingerilor. Fie sub forma de pasa rapida fie sub ocazie de gol prin depasirea rapida a unui adversar. De asemenea eventuri  cu o rata de aparitie destul de ridicata sunt  acele eventuri care implica jucatori cu specialitatea cap. Aici avem cornerele si pasele de pe extrema care ajung la jucatorii cu specialitatea cap. Cu cat numarul jucatorilor din teren cu aceasta specialitate, cu atat echipa care detine numarul mai mare de astfel de jucatori are sanse mai mari sa ii fie atribuit acest event. Nu inseamna insa ca o echipa care are un singur jucator cu specialitatea cap nu poate primi un astfel de event in cazul in care joaca cu o echipa care are in componenta  11 jucatori cu aceasta calitate. Insa sansele sunt evident mult mai mici pentru echipa care joaca cu doar un singur capos.

Unde apar eventurile de gol şi pe ce specialităţi?

Apar în atac (pe flanc şi pe centru) de la jucătorii rapizi, căpoşi, imprevizibili şi tehnici. Eventul de tehnic nu apare pe flanc, de fapt acesta apare în cazul în care este îndeplinită şi o altă condiţie, aceea ca adversarul să aibă fundaşi şi/sau mijlocaşi căpoşi.
Mai apar de la jucătorii imprevizibili care joacă în orice parte a terenului. Orice jucător imprevizibil poate genera o pasă imprevizibilă care să fie sau nu fructificată de către cel ce primeşte pasa. Însă există şi reversul medaliei pentru jucătorii imprevizibili, mijlocaşii şi fundaşii pot greşi şi pot da pasă pentru adversari.
Aşadar ideal ar fi să existe atacanţi rapizi, căpoşi sau în cel mai rău caz imprevizibili sau tehnici. Extreme cu specialitate rapid, cap sau în ultimul caz imprevizibil iar în rest, pentru eventuri de gol, cea mai bună specialitate este cea de cap, atât pentru mijlocaşi cât şi pentru fundaşi. De asemenea este foarte bine să existe un jucător cu o calitate ridicată la faze fixe în cazul cornerelor (să aşeze cât mai bine mingea pe capul coechipierului) şi/sau existenţa unei extreme cu o valoare cât mai ridicată în cazul apariţiei eventului de extremă (către jucător capos sau fără specialitate).

Aşadar importanţa specialităţilor în opinia mea este cam următoarea:

Portari : imprevizibil (pot da pase dar nu pot greşi)
Fundaşi : cap, puternici iar apoi două eventuri cu două feţe, imprevizibil şi rapid.
Mijlocaşi : cap, rapid (pentru cei jucaţi extremă spre centru), tehnic (event de vreme), puternic (vreme) şi apoi imprevizibil dar la fel, cu două tăişuri
Extreme : rapid, cap, imprevizibil şi apoi, prin calitatea de extremă şi/sau prin cea de faze fixe pot genera eventuri de gol.
Atacanţi : rapid, cap, imprevizibil iar tehnic şi puternic sunt pentru bonus de atac.

Un lot ideal, în opinia mea, ca şi specialităţi, ar avea cam următoarea structură:

2 portari (imprevizibili) cu specificaţia că portarii sunt ultimii jucători care au nevoie de specialitate dar dacă ar fi să existe ar fi imprevizibil sau cap.
3 fundaşi căpoşi, 1-2 puternici, fie şi unul imprevizibil dacă are ceva pase.
4-5 mijlocaşi căpoşi, 1-2 tehnici, 1-2 rapizi. Imprevizibilul este foarte periculos, mai ales că mijlocaşii au de obicei nivel foarte mic de apărare. Totuşi ca şi mijlocaş spre flanc poate fi folosit.
2 extreme rapide şi 1-2 cu cap. Ideal repet, să aibă faze fixe ridicate.
2 atacanţi rapizi, 2 căpoşi şi apoi la alegere, fie imprevizibil fie tehnic, fie puternic, în această ordine. În total 23-24 de jucători.

Un capitol aparte ar putea fi executantul de faxe fixe, dar îl includem aici la specialităţi, chiar dacă loviturile libere şi cele de 11 metri sunt ocazii normale. Însă există eventuri care implică nivelul de faze fixe. În acest caz, jucătorul ideal în opinia mea pentru a fi executant de faze fixe, ar fi o extremă rapidă, care poate atinge pană la începutul calificarilor nivelul de divin la faze fixe şi magnific la extremă, urmând să mai crească pe parcursul calificărilor, considerând că se antreneaza întâi la faze fixe până la divin.

4. Skilul (skilurile) secundare

Un alt criteriu care este foarte important, este cel al secundarelor. La naţionala mare acesta are un rol mult mai important, având în vedere mai mulţi factori (salariu, capskill, etc) dar nu este de neglijat nici la U20. Evident vom alege un jucător cu secundare şi skill principal identic în detrimentul unuia fără secundare.

Pasele sunt foarte utile atât pentru mijlocaşi, extreme şi atacanţi cât şi pentru fundaşi. Calitatea de construcţie ca şi secundară este importantă pentru extreme mai ales. Calitatea de extremă ca şi secundară poate fi utilă mai ales pentru atacanţi dar şi uneori pentru mijlocaşi sau fundaşi. Cum jucătorii nu sunt niciodată identici, se face o evaluare per total a jucătorului, luând în calcul acest cumul de factori. Totuşi ca să nu confundăm, o secundară pentru U20 înseamnă cam skill de acceptabil. Bine, orice treaptă în plus faţă de dezastruos are importanţa sa dar pentru ca să putem spune despre un jucător că are ceva secundare ar trebui să aibă un al doilea skill pe la acceptabil, în unele cazuri chiar inadecvat.

5. Alte criterii

Mai sunt câteva aspecte ignorate de cele mai multe ori dar mai ales în cazurile în care nu există o foarte mare bază de selecţie, alte amănunte în afară de vârsta, skill principal, specialităţi şi skill secundar nu prea mai sunt luate în calcul. Dar dacă totuşi este posibil, este recomandată alegerea jucătorilor cât mai antipatici, pentru că dacă este nevoie să fie scoşi din lot să afecteze cât mai puţin TS-ul, sa fie cât mai puţin agresivi şi cât mai cinstiţi posibil pentru a faulta cât mai puţin şi implicit pentru a lua cât mai puţine cartonaşe cu putinţă. De ce sunt importante cartonaşele? 
Din două motive: primul ar fi acela logic, pentru ca în timpul meciurilor de la naţională să încercăm evitarea eliminărilor, ştim foarte bine cât poate costa o eliminare a unui jucător, poate da toată tactica peste cap, tot sistemul de schimbări şi se poate pierde mai mult decât un meci cu o simplă eliminare. Al doilea ar fi acela al antrenamentului. Un jucător ce ia cartonaş roşu în campionat nu implică o mare problemă însă unul ce ia cartonaş roşu în cupă/amical pierde o parte din antrenamentul pe acea săptămână.

Un alt criteriu este cel al liderului. Ideal este ca echipa să aibă 1-2 căpitani cu lider bun şi cu experienţă cât mai mare. Căpitanul este un jucător foarte important, la U20 este nevoie de diversificare tactică, iar căpitanul este cel ce ajuta în momentele în care experienţa pe aşezări nu este atât de ridicată.
Experienţa jucătorului joacă un rol foarte important, având în vedere că de multe ori influenţează nivelul posesiei pe finalul meciurilor strânse ca şi rezultat.

II. Antrenamentul propriu-zis al jucătorilor

Odată ales jucătorul ce urmează a fi antrenat  trebuie să urmărim următoarele aspecte : creşterea skilului principal, nivelul de stamină, forma, experienţa, accidentările. În primul rând trebuie ca jucătorul să fie antrenat optim, să nu antrenăm o calitate care nu va folosi la ora meciurilor sau care poate să scadă. Cum este cel mai bine să fie antrenat un jucător care urmează a face parte din echipa U20?

În primul rând urmărim creşterea skilului principal. Având în vedere faptul că până la vârsta de 20 de ani nu avem nevoie de formă şi de stamină, aceste calităţi vor fi antrenate când jucătorul se apropie de această vârstă şi/sau după împlinirea ei. Până la vârsta de 19 ani, un jucător se antrenează ideal cu un share de stamină de 5%. Dacă antrenăm de exemplu cu 20% stamină, până ajunge la 20 de ani, un jucător, să zicem un winger, va pierde mai mult de 1 treaptă şi jumătate de skill principal în comparaţie cu unul care se antrenează cu 5%.
Aşadar în prima fază, primele 2 sezoane jucătorii se antrenează la skill principal cu 5% share.
Totuşi, avem nevoie de stamină excelent la ora meciului pentru a avea randament maxim de la jucător. În acest sens, în momentul în care jucătorul a împlinit vârsta de 19 ani, în mod normal după 2 sezoane de antrenament cu share de 5%, jucătorul va avea stamina jalnic. La împlinirea vârstei de 19 ani urcăm stamina la 20% şi pe toată perioada sezonului se merge cu acest share de stamina. În mod normal pe la jumătatea sezonului stamina va fi undeva pe la acceptabil ca la final de sezon să fie la excelent. În momentul în care stamina a ajuns la excelent mediu şi nu mai apar stelele gri în raportul meciului, se scade stamina la 16%, valoarea de menţinere a staminei la excelent mediu a unui jucător de 20 de ani. Aşadar pe parcursul perioadei în care jucătorul va juca la U20 el va fi antrenat cu un share de stamina de 16%.
Alegem această variantă pentru ca jucătorul să se antreneze în continuare la skill principal, pentru ca formele să nu fie afectate într-o măsură foarte mare şi pentru ca pierderea de stamina să fie minimă. Dacă antrenăm 100% în decurs de 8 săptămâni să zicem, jucătorul nu va primi deloc main skill, poate ajunge într-o formă deplorabilă. Se preferă aşadar creşterea treptată a staminei.

Detalii care trebuiesc luate în calcul pe parcursul sezoanelor în care jucătorul este antrenat.
- atenţie foarte mare ca echipa să nu piardă antrenament (folosirea a mai mult de 3 jucători pe aceeaşi poziţie, walk-over, setarea de antrenament general, etc)
- dacă jucătorul a fost eliminat, să fie jucat în meciul II al săptămânii, numărul de minute care a lipsit de pe teren în primul meci.
Exemplu : jucător eliminat în minutul 45 în meciul de campionat, jucăm cu el numai o repriză în amical.
Încă o adăugare. Pentru cei care antrenează toate poziţiile, de exemplu apărare pentru a nu pierde antrenament cu nici un jucător, se setează opţiunea de schimbare : intră jucătorul x  ca şi fundaş în locul altui jucător de câmp de pe teren în cazul în care un fundaş a luat roşu. Astfel, la eliminare se pierde o altă poziţie (mijlocaş, atacant, wing) şi nu una din poziţiile de antrenament. În meciul de cupă jonglăm apoi cu cei doi jucători în meciul amical, introducând ambii jucători în teren exact atât cât au lipsit în primul meci.
- dacă jucătorul a fost accidentat va primi antrenament pentru câte minute a stat pe teren. Dacă joacă în campionat şi pentru al doilea meci al săptămânii este disponibil, facem acelaşi lucru ca şi în cazul eliminării, cu specificaţia că aici putem introduce jucătorul şi dacă al doilea meci este cupă şi nu amical. Dacă jucătorul nu are şanse de refacere până la al doilea meci al săptămânii sau pur şi simplu se accidentează în al doilea meci, se calculează numărul de medici pentru ca jucătorul să revină cât mai repede în teren. Aici intervine un efort financiar din partea celor care antrenează, uneori fiind nevoie de un număr foarte mare de medici, 255 fiind numărul maxim, însă este o cheltuială destul de mare dar trebuie să luam în calcul şi accidentările şi refacerile.

Există două aspecte în care nu putem avea avantaj deplin. Dacă echipa este în cupă, jucătorii care joacă în aceste meciuri primesc dublu de experienţă. Însă dacă se accidentează nu mai pot juca un al doilea meci al săptămânii pentru a completa minutele pentru a primi antrenament 100%. O echipă care joacă să zicem 6-7 tururi de cupă poate aduce unui jucător, în decursul celor 4 sezoane, un plus de aproximativ o treaptă de experienţă dacă jucătorul joacă numai în cupă. Dacă jucătorul joacă şi în cupă şi în campionat, vorbim deja de 2 trepte în plus dar riscul de accidentare este mult mai mare. Comparând însă cu un meci oficial de la naţională, este foarte puţin, practic în 3 meciuri jucate sub culorile naţionalei un jucător câştigă experienţă cam cât pentru un sezon jucat în cupă şi campionat dacă în cupă joacă 6-7 tururi.

Un aspect important este antrenorul. Ideal este ca jucătorii să fie antrenaţi cu antrenor excelent. Totuşi dacă nu este posibil, antrenorul bun este şi el suficient.

Pentru pregătirea executantului de faze fixe, neaparat trebuie să fie desemnat ca executant de faze fixe sau să fie jucat pe poziţia de portar. Astfel primeşte un bonus de 25% la antrenamentul de faze fixe.

Aşadar ownerii jucătorilor viitori de U20 trebuie să fie persoane serioase, care să înţeleagă interesul echipei naţionale, este totuşi un sacrificiu, mai ales ca în primele 2 sezoane rezultatele sunt influenţate din cauza share-ului de stamină de doar 5% iar jucătorii au skill destul de redus, aşadar rezultatele vor fi un pic afectate, depinzând şi de seria din care face parte ownerul respectiv. Foarte important este ca în cazuri excepţionale când ownerii trebuie să se despartă de jucători, recomandarea este ca să fie anunţaţi cei care se ocupă de monitorizarea jucătorilor sau selecţionerul în funcţie pentru ca jucătorul dacă trebuie neaparat vândut, să îi fie găsită o echipă care să îi continue antrenamentul. Oricum, cu un jucător de U20 în general nu se iese în pierdere, preţul de achiziţie fiind relativ mic, salariul foarte mic iar profitul de pe urma jucătorului este de obicei mare. Aşadar cei care antrenează pentru U20 trebuie să aibă răbdare şi să urmeze foarte atent planul de antrenament. Trebuie să înţeleagă că de fapt o mare parte din soarta rezultatelor este influenţată de ei.

În concluzie, pentru ca o generaţie să aibă cât mai mari şanse de a realiza o performanţă cât mai bună (fie calificare fie generaţie de mondial), este nevoie de răbdare, de o organizare strictă, urmarea cu stricteţe a planului de antrenament, de urmărirea în primul rând a interesului echipei naţionale şi la urmă cel al echipei de club. Să nu uităm că a avea un jucător de echipă naţională nu este doar o mândrie, este şi o mare responsabilitate.

Cam aici am să închei acest mic ghid, dacă pe parcurs mai apar idei noi, din partea mea sau a altor persoane, vom adăuga aici aceste idei.