Thailanda a fost aleasă să găzduiască cea de-a XIV-a ediţie a Campionatelor Mondiale. Echipa României a pornit la drum condusă de un nou antrenor AllenIverson. În primul sezon, cel al calificărilor, România a facut parte din grupa 7, alături de Filipine, Ucraina, Georgia, India, Jamaica, Surinam şi Oman. O grupă pe care România a câştigat-o fără probleme, cu 11 victorii şi 3 egaluri în cele 14 meciuri jucate.

Team	Pts	Pld	W	D	L	GF	GA	GD
România	36	14	11	3	0	38	7	+31
Philippines	30	14	8	6	0	32	7	+25
Ukraina	29	14	9	2	3	33	13	+20
Sakartvelo	24	14	6	6	2	22	9	+13
India	15	14	4	3	7	17	19	-2
Jamaica	14	14	4	2	8	11	34	-23
Suriyah	4	14	1	1	12	8	38	-30
Oman	4	14	1	1	12	8	42	-34

Runda a II-a a Campionatului Mondial a trimis România în grupa 5 alături de Letonia, Ungaria şi Africa de Sud. Calificarea mai departe a fost una fără emoţii, echipa noastră debutând cu 2 victorii (3-2 cu Letonia meci 254691407 şi 1-0 în faţa Africii de Sud meci 254691409). În ultimul meci echipa noastră şi-a permis să joace pentru maximizarea şanselor in fazele următoare şi nu pentru rezultat, fiind învinsă de Ungaria cu scorul de 3-1, meci 254691410.

Team	Pts	Pld	W	D	L	GF	GA	GD
Latvija	6	3	2	0	1	4	3	+1
România	6	3	2	0	1	5	5	0
Magyarország	4	3	1	1	1	5	4	+1
South Africa	1	3	0	1	2	2	4	-2

Runda a III-a a adus din păcate elimarea Românie de la această ediţie a Campionatelor Mondiale. Colegele din grupa 2 au fost naţionalele Belgiei, Ciprului şi Suediei. În primele 2 meciuri România a fost învinsă pe rând de Belgia scor 1-0 meci 268523106 şi de Cipru scor 4-1 meci 268523109. În ultimul meci al grupei, unul fără miză, România a remizat cu Suedia, scor 0-0 meci 268523111.

Team	Pts	Pld	W	D	L	GF	GA	GD
Belgium	9	3	3	0	0	4	0	+4
Cyprus	4	3	1	1	1	5	3	+2
Sverige	2	3	0	2	1	1	3	-2
România	1	3	0	1	2	1	5	-4

În semifinale s-au calificat echipele din Belgia, Chile, SUA şi Grecia, rezultate Belgia-Chile 2-1 meci 270128492 şi Grecia-SUA 3-2 meci 270128493. Finala ne-a adus o victorie a Greciei cu scorul de 2-1 în faţa Belgiei, meci 270904947.

Privind în urmă, AllenIverson a reuşit totuşi să găsească şi câteva aspecte amuzante ale mandatului, redate mai jos:

Mandatul meu privit cu umor în 10 puncte.

1. Parcursul

Am început bine, victorie la scor împotriva Siriei, eram pe val. Atât de pe val, încât n-am considerat oportun să mai trec pe la biserică. Am revenit însă la sentimente mai bune faţă de trecerea pragului unei biserici după 2 egaluri fără gol primit (mă rog, se poate spune şi “egaluri fără gol marcat”, dar parcă sună mai bine pentru imaginea mea prima variantă).

Egalurile au fost cu Filipine acasă şi cu Georgia în deplasare. Partea bună la cele două egaluri e că le-am oferit userilor exersaţi în ideea că, la egaluri sau înfrângeri, “cea mai bună tactică e aia pe care selecţionerul nu a jucat-o” să se manifeste deplin pe threadul Naţionalei. A fost însă doar un scurt răgaz de care au beneficiat toţi acei useri, pentru că imediat au urmat cinci victorii consecutive. Nici măcar slader n-a fost în stare să-mi mai impute ceva.

Victoriile astea au atras liniştea pe forum şi îmi place să cred că totul se datorează rezultatelor bune obţinute de mine, fără nici o legatură cu activitatea gemeilor sau moderatorilor pe conferinţă.

Am făcut pe urmă un nou egal cu Filipine, să nu zică lumea că devin monoton cu victoriile mele, dar am compensat rapid, cu o noua serie de 5 victorii consecutive.

Am terminat grupa pe locul 1 la foarte multe puncte faţă de locul 2, nu mai reţin exact câte (am o mică problemă cu cifrele mari, nu prea le reţin).

2. Tacticile alese

În principiu, eram dispus să joc orice. Însă, spre deosebire de fotbalul real, unde Andone, de exemplu, îl bagă pe Torje ba mijlocaş, ba fundaş, la Naţionala din HT nu merge asta cu repoziţionarea. Prodan, de exemplu, inner divin, nu vroia să joace sub nici o formă ca atacant. “Bă, daca eşti în stare să dai pasă la atacanţi, la fel de bine o poţi băga şi în aţe” i-am zis eu de câteva ori, însă el o ţinea pe a lui, că nu ştie decât la mijloc. Din cauza încăpătânării jucătorilor, am fost nevoit să aleg tactica în funcţie de ce vroiau ei. Şi cum cei mai buni cereau să joace ba inneri, ba wingeri, le-am făcut pe plac şi am jucat cu mult mijloc şi atac nesimţit pe o bandă. Asta mi-a lăsat loc şi pentru băieţii din apărare, care au scos ratinguri suficient de bune încât să panicăm orice atacanţi adverşi. Până la urmă a ieşit bine, ne-am calificat la turneul final, lumea vorbea deja de finală, deşi la lotul nostru mai degrabă ar fi trebuit să refuzăm participarea la Mondial decât să pretindem jucarea finalei.

3. Grupe 2

Am debutat cu o victorie împotriva Letoniei. Cam toata lumea a fost de acord că am avut noroc în acel meci. Sincer, deşi aş prefera să spun că meciul a fost câştigat exclusiv de geniul meu tactic, trebuie să recunosc că a fost şi noroc (undeva la 10%, hai maxim 12%). A urmat o nouă victorie cu Africa de Sud, aveam 6 puncte, eram matematic calificat şi lumea o ţinea iarăşi cu finala. A urmat un meci cu Ungaria, unde i-am lasat sa ne bată la mişto, că oricum nu s-au calificat. Dar i-am lăsat nu pentru că aşa am vrut eu, ci dintr-un motiv extrem de banal: aveau lot mult mai bun şi ne-au mosat, noi jucând PIC. Ei s-au ales cu o victorie de palmares, noi cu o calificare în grupe 3.

4. Grupe 3

Din păcate, grupe 3 a însemnat pentru noi “finala” mult visată de comunitate. Am pierdut cu Belgia şi Cipru, dar măcar am obţinut un egal cu Suedia, pe modelul autobază brevetat de Cârţu. În sfârşit, lumea avea din nou motive să se ia de mine pe conferinţă. Au profitat însă mult mai puţin decât mă aşteptam de oferta asta.

5. Comunitatea.

Cred că a fost una dintre cele mai calme campanii din ultimii 4-5 ani. Dacă-l puneam pe Anton sau aletheu să-mi aleaga tactica măcar pentru 1 meci, sigur dublam numărul de postări. Aşa, imediat după grupe 3, am ajuns să mă simt cel mai mare spammer al threadului, cu o treime din posturi care erau semnate de mine (asta în condiţiile în care eu aveam vreo 10).

6. Echipa cu care am colaborat.

Iniţial am vrut să colaborez cu muzele. Dar cum astea mă puneau să le cânt la harpă şi alte chestii dubioase, m-am reorientat spre userii obişnuiţi cu fenomenul. Aici de bază au fost mastercyb şi DonDefensor. Ambii sunt foarte buni. Şi spun asta pentru că, absolut întodeauna, ce idei aveam eu, exact alea le veneau şi lor. La fel de bun şi util a fost napo, plus Yndy, cu care am început colaborarea deşi am aflat că intenţionează să mă dea jos din postul de selecţioner. Cum eu însă ştiam că nu mai candidez, am colaborat cu plăcere cu el.

7. Aspecte nevăzute.

În partea a doua a mandatului am fost de mai multe ori plecat din ţară (America, Coreea, Germania) şi au fost momente când managementul echipei era greu de făcut de pe telefon. America, Coreea şi Germania sunt tări inapoiate, n-au net caffe-uri peste tot ca noi. Era să ratez un amical, iar la un moment dat era să ratez ordinele la un meci oficial (cel cu Ungaria – poate mai bine le ratam, că am pierdut în meciul ăla). Meciul cu Belgia m-a prins în aeroportul Incheon şi abia am apucat să dau ordinele. Practic, le-am dat de pe telefon cu o singură mână, cea de-a doua fiind ocupată pentru a face celebrul gest “ia-mă nene” către piloţii avioanelor. Să nu mai spun că odată ajuns în avion n-am putut să-mi reverific ordinele pentru că o doamnă stewardesă îmi tot zicea să închid telefonul. Înfrângerea o pun pe seama ei.

8. Cea mai dulce victorie

Orice mandat are anumite meciuri care, din diverse motive, au o relevanţă sporită. Pentru mine, acesta a fost meciul împotriva Ucrainei, ultimul din grupa de calificare. Aveam patru motive serioase să-i bat. Primul, pentru confidence. Al doilea, pentru că vroiam să ajut Filipine; devenisem amic cu antrenorul lor, effetto_notte, şi mi-a promis o valiză cu bani în caz de victorie (pe care din păcate mi-a luat-o DNA-ul). Al treilea, pentru că vroiam să răzbun eliminarea nemeritată a lui Adrenergic din grupe 2, cu un mandat înainte. Şi, în fine, al patrulea motiv: toate cele trei de mai sus.

9. Impresia generală: este fun la naţională dar este foarte mult de muncă.

Mi-a făcut placere să antrenez Naţională, m-am distrat de multe ori, am cunoscut foarte mulţi useri capabili, dar totul s-a desfăşurat pe fondul unui volum foarte mare de muncă. Am muncit în cele două sezoane cam cât munceşte un bugetar de la noi în vreo 3 ani. Însă m-am relaxat de multe ori cu mesaje primite de la useri via ht-mail. După primul egal din grupa de calificare unuia i-a venit ideea, deloc originala aş zice, să mă facă nesimţit. I-am mulţumit frumos, cu tradiţionalul “Mersi, la fel”. La fel, m-a binedispus un fan de-al impresarilor Becali presupun, care m-a întrebat cât e şpaga pentru a convoca jucători la Naţională. Deşi m-am chinut să-i dau un răspuns elaborat (sumele în lei, euro şi dolari, conturile Iban, sucursale de bănci etc), am descoperit cu surprindere că nu mi-a citit mesajul nici după o săptămână. Probabil era prea ocupat să facă bani.

10. Planuri de viitor

Şi, ca să întăresc ce am spus mai sus, că e mişto la Naţională, vreau să mai candidez şi o s-o fac cât de curând. Însă nu în România. Vine o vreme când trebuie să mă gândesc şi la aspectele financiare şi, cel mai probabil, voi lua o Naţională de la arabi, că aia plătesc bine. Dacă nu, măcar o naţie care, dacă e să mă înjure, să o facă într-o limbă pe care nu o înţeleg.