Numero Uno

În Hattrick Masters este greu să intri. Trebuie să fi campion naţional sau deţinător al Cupei ca să poţi participa cu echipa ta la cea mai selectă competiţie a jocului.
Aflată la acelaşi nivel cu un Campionat Mondial, dacă nu mai sus, simpla prezenţă la start este văzută ca o recompensă pentru parcursul din sezonul anterior şi onorează orice club.
Hattrick Masters e ringul unde te poţi lua la trântă cu cei mai buni dintre cei buni, iar când rămâi singur în arenă cu toţi adversarii la picioarele tale poţi spune tuturor: say your pray before the game!

Până acum ştiam despre Say că:

în releu joc drept economist în prima ligă a Băncii Naţionale - a.k.a. sediul central din Bucureşti - departamentul Relaţii Internaţionale, şi am pus "deoparte" 29 ani. Cât timp calculatorul e deschis, la serviciu sau acasă, sunt logat pe HT, însă activ cu adevarat nu sunt mai mult de 1-2 ore pe zi.

( Ht Press (5006));
Mai ştim că a câştigat de 3 ori titlul de campion în România şi că echipa sa Craiova Champions (694577) are 30 de victorii în ultimele 30 de meciuri.

Întrebare: Ar mai fi ceva de adăugat sau de modificat faţă de cele de mai sus?
Răspuns: De modificat, nu. De adăugat, nu știu dacă e locul aici să intru în prea multe amănunte, însă sunt foarte pasionat de artă, mă consider un înfocat călător și am alături de mine o persoană pe care o iubesc nespus (i-am și spus c-o iubesc nespus). Și mă mândresc tare mult cu faptul de a fi nepotul lui Viorel Huși, un nume de referință în arta plastică românească.

Î: Ca să realizezi atâtea performanţe e necesar să aloci o parte importantă din timp pentru Hattrick. Cum reuşeşti?
R: Au fost și perioade cu multă energie consumată și timp alocat, precum și perioade liniștite, în care doar femeia de serviciu dădea pe la club. Am însă posibilitatea de a accesa site-ul și în timpul serviciului, lucru extrem de important în cazul în care am întâlnire cu vreun jucător de pe lista de transferuri.
În orice caz, voi încerca și pe viitor să-mi mențin pe linia de plutire spiritul competitiv, cu toate că, după câștigarea Mastersului, e inevitabil un recul motivațional.
De-acum încolo, doresc să-mi îndrept mare parte din osteneala de zi cu zi către următoarea carte, a cărei desăvârșire am amânat-o nepermis de mult (deși mi-e greu să mă dau în vileag, haide să mărturisesc totuși, așa pe șoptite, faptul că am la activ două cărțulii și multe expoziții de grafică și, tot pe șoptite, să spun că, fără urmă de îndoială, din zona asta îmi extrag satisfacțiile cele mai mari).

Î: Care meci din actuala campanie de Hattrick Masters ţi s-a părut cel mai greu?
R: Categoric meciul (251571481) prin care m-am trezit în optimi, jucat împotriva lui sismis (218087) deţinătorul Cupei în Slovenia. Deși ar fi trebuit să câștig fluierând până la penalty-uri, o dată ajuns acolo, am intimidat atât de tare adversarul încât acesta nu și-a pus cei 2 atacanți ca executanți în primii 5. Dacă ar fi făcut asta, eram în mare primejdie să pierd calificarea.
Pe de altă parte, Palerm (3349329), managerul echipei Beniopa Dream Team (799482), cel împotriva căruia am jucat optimile, se anunța ca fiind un candidat serios la câștigarea trofeului: o trupă absolut fantastică, populată de internaționali unul și unul, plus una...sută milioane ori 8 bani cash. Iar eu ştiam cam ce jucători fac genoflexiuni pe la antrenamentele echipei sale, căci câțiva dintre ei au fost filați de mine pe lista de transferuri (spre exemplu, licitasem cu puțin timp în urmă împotriva lui pe un atacant utopic + pase legendar, internațional de 27 ani, pe care l-a şi cumpărat dealtfel). Bine barem că nu pusese în intersezon ochii și banii laolaltă pe Jirasek-ul meu, căci ce Master aș fi câștigat?

Î: Pomeneai, mai sus, despre o anumită lipsă de motivaţie odată ajuns în vârful piramidei. Cea mai galonată echipă din Hattrick este fără îndoială beltxis (27382) din Venezuela, crezi că e posibil să mai realizeze altcineva performanţe comparabile cu aceasta?
R: Jocul își va păstra același farmec pentru mine, însă e normal pe undeva să mai scazi din turația motoarelor după ce Jirasek a avut grijă să mă cam lase-n voia vântului, fără de obiective. beltxis are marele avantaj că-și prețuiește portofelul și că provine dintr-un campionat cu un număr redus de useri, unde n-are practic adversar. S-a cățărat în copac și nimeni nu-l mai dă jos de-acolo. Așadar competitivitatea de care are parte simontxo (66501) e total diferită față de cea de care are parte un manager din prima ligă italiană, olandeză sau spaniolă. Fiind o prezență constantă în fiecare sezon de Masters, beneficiază de mai multe șanse de a se impune în competiţie decât un campion provenit dintr-o ligă în care există o concurenţă năprasnică.
Ca să nu mă abat prea mult de la răspuns, aș zice că, la nivel de Masters, nu aș vedea deloc improbabil un nou triumf din partea acelora care s-au mai impus în edițiile anterioare, egalându-l astfel pe simontxo cu cele 2 titluri de Masters ale sale, cu o singură condiție: Jirasek să joace finala. Pe plan național însă, dacă ne referim la țările cu nume și prenume din joc, e imposibil să-i egaleze cineva palmaresul.


Î: Cum a început cariera ta în Hattrick? De unde ai aflat de joc şi ce te-a convins să-l joci cu atâta pasiune?
R: Accidental, navigând aiurea pe Atlanticul învolburat. Jocul mi-a captat imediat ambiția și pot spune că, în intervalul scurs de la completarea cererii până la primirea echipei, m-am documentat atât de tare încât mă luase durerea de cap. Știam exact ce am de întreprins.

Î: Relatează-ne pe scurt despre ascensiunea echipei până în Liga 1... Care a fost strategia ta?
R: Am descris lucrul acesta într-un interviu anterior luat de kabarky (9390068), tuturor participanților din prima ligă. E disponibil spre lectură în HT Press România (5007).

Î: Am observat că în Galeria Celebrităţilor sunt prezente 4 portrete ale unor foşti jucători. Care e povestea lor?
R: Trei sunt foști antrenori, în timp ce Oprița este unul dintre jucătorii pe care i-am primit în echipa de start. A încercat o carieră, nu i-a ieșit, așa că s-a întors în schimbul a 20.000 lei vechi pe post de legendă.

Î: Ai un jucător preferat acum? Există un tip de jucător pe care îl apreciezi în mod deosebit?
R: Da – Bratosin (77421257) este simbolul echipei în acest moment. A rămas singurul jucător alături de care am pornit la drum din Divizia a VI-a (având în cap promovări consecutive) și pe care l-am antrenat până la promovarea în prima ligă. Este fantastic că prin el am putut încheia un arc de cerc peste timp: Divizia VI – câștigător Hattrick Masters.
Ca tip de jucător, am o mare slăbiciune pentru atacantul tehnic defensiv. Mare.

Î: În vitrina Craiova Champions strălucesc toate trofeele atribuite cluburilor mai puţin Cupa României. Cum comentezi?
R: Probabil o să vină și rândul Cupei la un moment dat. E foarte greu să dai lovitura în Cupă în condițiile în care obiectivul meu a fost tot timpul campionatul. Pe lângă asta, în ultimile 2 sezoane am ieșit din competiţie aiurea și, mai cu seamă, prematur (în ultimul sezon a fost însă și greșeala mea la mijloc, căci am început meciul cu un viitor antrenor ca portar, pe care voiam să-l cresc în experiență). Sezonul acesta beneficiez de faptul că titlul e cam pus deoparte, așa că, la nevoie, pot pic-ui în campionat fără reținere și juca cel puțin normal în Cupă. Pe de alta parte, mă aștept la o scădere a formelor destul de drastică având în vedere faptul că am recurs la reducerea substanțială a intensității pentru a-mi maximiza spiritul echipei înaintea finalei de Masters. Iar măcar la 7 jucători din trupa de șoc care a cucerit Algeria mi-e foarte greu să renunț, chit că forma lor se va duce naibii (cel putin așa văd lucrurile acum).

Î: Tot din vitrina clubului lipseşte şi Gheata de Aur atribuită golgeterului HM, deşi Juraj Jirásek (70190917)a fost unul dintre cei 3 jucători care au înscris fiecare câte 9 goluri in competiţie . Care este explicaţia?
R: Nu există nicio explicație rezonabilă. Din punctul meu de vedere lucrurile sunt clare: există 3 golgeteri cu același număr de goluri, proveniți de la echipe diferite și, așa cum s-a mai întâmplat în ediția câștigată de al nostru Tieger (152614), fiecare echipă ar trebui să primească trofeul. În plus, e hilar ca Jirasek să fie poziționat în fruntea clasamentului golgeterilor, în timp ce singura echipă care a primit trofeul să aibă jucătorul așezat pe treapta a 3a (http://www.hattrick.org/World/HattrickMasters/Default.aspx).
Ca să nu mai vorbim de faptul că nu există niciun fel de criterii de departajare explicit menționate în regulile turneului în cazul în care, la finalul competiției, 2 sau mai mulți jucători proveniți de la echipe diferite se situează la egalitate în fruntea clasamentului golgeterilor. Știu însă că oficialii români au depus, la rândul lor, toate demersurile necesare și, sper ca într-un final, situația să se reglementeze.
Apropos de Gheata de Aur, cum pe bună dreptate numești tu trofeul cu pricina (căci chiar înfățișează o gheată de un galben pur), dacă îți îndrepți cursorul pe trofeu, vei constata cu surprindere că mesajul ce apare este unul caraghios, și anume Hattrick Masters, în loc de Hattrick Masters Golden Boot. O chestiune ce trebuie musai îndreptată, la fel ca și nepoziționarea trofeului HM potrivit importanței sale în vitrina cu trofee (cazul cel mai “grav” este prezent la beltxis, unde, din pricina multiplelor titluri naționale câștigate, săracele cupe HM au fost alungate din vitrina cu trofee de pe pagina sa principală, putând fi vizualizate numai dacă se accesează pagina cu istoria echipei).

Î: O problemă mult discutată în ultima vreme este aceea a random-ului din joc! Care este părerea ta?
R: Mi-am expus părerea pe aceasta temă aici: (12663600.462). Mai mult n-am ce adăuga. Doar că, în cazul meu cel puțin, sunt conștient de faptul că, de sezoane bune încoace, pot să experimentez mai cu seamă random negativ, căci au fost extrem de puține meciurile în care n-am pornit cu prima șansă.

Î: Poţi să ne dezvălui numele acelor manageri din joc care au avut o influenţă semnificativă asupra carierei tale în joc. Poate au fost oameni care ţi-au dat un sfat sau o idee ori ţi-au vândut un pont la un moment dat...
R: Sincer, oricât m-aș chinui să dau un nume, nu există. M-am ferit tot timpul să cer sau să dau sfaturi. Însă dacă e vorba de vreo informație anume, am un cerc de prieteni la care pot apela oricând, la care se adaugă forumul unei federații de care mă simt foarte atașat. Plus că și eu, la rândul meu, ajut cu informații de orice natură, însă nu cu sfaturi tactice sau strategii de management.

Î: Dacă ai ceva de transmis comunităţii te rog să o faci mai jos...
R: Am rămas mișcat de câtă lume m-a susținut, inclusiv întâlnindu-se în oraș la un loc pentru a urmări finala de Masters. (13438682.52)
Nu mai spun de câte felicitări am avut parte după câștigarea trofeului. Jirasek ajunsese chiar să creadă că valorează 3 miliarde. Mulţumesc sincer tuturor şi sunt extrem de fericit că am putut împărți cu voi un așa triumf.
Iar pe viitor sunt ferm convins că din această comunitate se vor naște alte si alte performanțe răsunătoare, atât la nivel de club, cât și la nivel de națională. Însă cel mai important pentru mine rămâne faptul că, din când în când, la ceas de seară, ne putem aduna împreună la meciurile importante și trăi fiecare f(r)ază cu sufletul la gură, avizi să mai tastăm câte un „goooooool” pe conferința națională...

Sayyourpray la tablă!

În această parte a interviului câştigătorul Hattrick Master din acest sezon, românul nostru din Craiova (3178524), ne dezvăluie cum a pregătit finala.
O analiză din care se poate vedea cât de mult contează fiecare detaliu la acest nivel!

Gata s-a încheiat al treilea război daco-roman(252082619). Cum ţi s-a părut finala? Te-a surprins cu ceva adversarul?

Miza era uriașă, iar tensiunea a fost pe măsură, mai ales că meciul s-a decis în ultimele minute. Victoriile strânse le savurez cel mai mult, iar faptul că am avut parte de un meci pe muchie de cuțit face cu atât mai prețioasă izbânda finală.
Adversarul a jucat cam ceea ce trebuia să joace. Era clar pentru mine că ori va apela la o tactică extrem de riscantă, poate chiar sinucigașă, respectiv un 3-5-2 cu miza pe atac central (avea la dispoziție 2 atacanți foarte buni și în formă) eventual, umflând un pic și un rating lateral (cu Stögerer – singurul lui mijlocaș cu skill ridicat de extremă - jucat normal sau ofensiv, dublat de Farr - un fundaș lateral versatil pe care l-a jucat deseori ofensiv sau normal) ori își va mula așezarea mai pe profilul adversarului și va încerca să se betoneze în defensivă, scoțându-și astfel din cărți un atacant, fără a renunța prea mult la posesie.
Aşezarea 4-5-1 era clar una din opțiunile cele mai viabile, dacă nu cea mai bună. Un joc la ciupeală și cu toate tunurile pe un atac lateral, sperând eventual să apară un event de corner+cap în condițiile în care mă domina la căpoși.
Am aici însă de făcut o remarcă: nu e neapărat necesar să ai foarte mulți căpoși în echipă, e de ajuns doar să asiguri un raport de căpoși cât de cât decent chiar și în fața unui adversar care joacă cu mulți astfel de jucători. Spun aceasta fiindcă eventul de corner+cap nu se prea ratează indiferent de cine beneficiază de el – din punctul acesta de vedere, cam 3 căpoși în primul 11 e o țintă ok pentru orice echipă.
Pe de altă parte, să nu se uite că aveam și eu un atacant tehnic, iar eventurile de tehnic vs cap nu sunt deloc rare.
Înainte de meci, singurul jucător pe care și l-a cumparat, în condițiile în care era strâmtorat rău cu banii, a fost un fundaș. Era clar pentru mine că Aldo se gândește la un joc defensiv. Nu credeam că vrea să mă pună pe o pistă greșită, căci nu și-ar fi permis luxul să arunce cu bruma de bani rămasă doar ca să mă inducă în eroare. Şi oricum n-ar fi contat prea mult fiindcă eu eram dator să fac cărțile în meciul ăsta. Avea așadar la ora finalei 4 fundași decenți, unii chiar de calibru, în forme bune, și astfel posibilitatea de a-l juca pe Bernabe ca mijlocaș central într-o formulă cu 4 fundași (înainte jucătorul a fost utilizat de multe ori ca fundaș central ofensiv, având însă un skill de construcţie mult mai mare ca cel de apărare).
Mai rămânea să acopăr și altă formulă la care s-ar fi putut gândi: 4-4-2 CA. Bine, opțiunile ar fi fost nelimitate, dar cam astea erau cele mai de luat în calcul având în vedere jucătorii pe care-i avea la dispoziție.
Țin însă să fac 2 precizări:
1) M-am așteptat ca Aldo, în pană mare de bani, să-și scoată la vânzare câțiva jucători cu deadline-ul pus după ora de începere a finalei, mizând pe early-bid-uri cu care să-și finanțeze întărirea echipei;
2) Eram ferm convins că Aldo se gândește să-şi schimbe antrenorul din neutru în defensiv, însă nu știam dacă e dispus la mișcarea asta în condițiile în care nu avea vreun viitor antrenor pe țeavă (adică cu lider acceptabil/bun si experienţă măcar bun – ok, îl putea schimba temporar într-unul cu skill slab, dar pe termen lung ce facea?). În condițiile în care jocul lui se profila a fi unul defensiv cu un singur atac lateral, antrenorul neutru (cel actual) însemna o risipă de resurse în sensul în care era mult mai profitabil să crească substanțial aportul adus în principal de cei 4 fundași + portarul pe toate cele 3 compartimente ale defensivei, foarte utile toate în finala mastersului, în detrimentul a 3 ratinguri de atac, din care 2 sunt practic moarte (atac central + 1 atac lateral). Iar cu plusul de atac adus de antrenorul neutru tot moarte ar fi rămas având în vedere ratingurile din defensivă pe care eu le scoteam în mod curent.
Ca să nu mă lungesc, având în vedere că nu și-a mai întărit echipa decât cu acel fundaș, schema lui cea mai viabilă se profila a fi un 4-5-1 cu pressing şi antrenor defensiv, sperând să-mi neutralizeze toate ocaziile fie prin posesie, fie prin apărare, iar cu norocul de rigoare să dea lovitura fie printr-un gol înscris pe o aripă, fie printr-o fază fixă, fie prin event corner+cap.

De partea cealaltă, eu aveam la dispoziție o formație absolut fenomenală, pe care mi-am construit-o cu multă grijă, capabilă să depășească și 550 Hat-stats cu antrenor ofensiv si team spirit maxim. Iar ca idee, antrenorul ofensiv (cum e şi Szymon Machel al meu) comparativ cu cel neutru și mai ales cu cel defensiv, asigură un Hat-Stats mult mai mic. Obiectivele mele în zilele premergătoare finalei au fost să-mi iau un fundaș titular, căci aveam câteva forme proaste în compartimentul defensiv, precum și să-mi asigur rezerve ca lumea pe toate posturile.
Am jucat cei 2 fundași laterali cu ordin defensiv ca să blochez orice variantă de atac lateral în condițiile în care ar fi jucat cu un atacant poziţionat spre aripă, rămânându-mi totodată destulă forță defensivă și pe centru, în condițiile în care m-ar fi atacat acolo cu 2 atacanți în formulele 3-5-2 sau 4-4-2 CA.
Bănuind că Aldo ia în seamă mai ales varianta cu 4 fundași, am decis ca pe lângă atacul central clasic să forțez mai mult un atac lateral, jucându-l astfel pe Losada mijlocaş central ofensiv tot meciul pe partea extremei Placidi jucată tot ofensiv, iar pe Bratosin să-l pun în slujba mijlocului. Însă chiar şi cu Bratosin jucat extremă spre mijloc obțineam un al treilea atac lateral decent (era posibil ca Aldo să joace cu 4 mijlocaşi centrali și atunci aveam nevoie de aportul lui Bratosin mai cu seamă la mijloc).
La pauză însă, dacă nu conduc, Bratosin avea să joace normal, renunțând foarte puțin la posesie. Oricum, posesia n-ar fi trebuit să se micșoreze decât nesemnificativ la început de repriză, urmând să recapăt raportul de posesie și chiar să-l depășesc spre finalul meciului având în vedere rezistențele jucătorilor care contribuie la posesie din cele 2 echipe.
Ţinând cont de acest aspect, încercam prin repoziționarea lui Bratosin să aduc poate plusul necesar de atac pentru a-mi asigura victoria, mai ales că era posibil ca Farr, fundașul lui lateral, să nu fie jucat defensiv, fie în formula cu 3 fundaşi, fie în cea cu 4. Mutarea asta s-a dovedit câștigătoare, căci spre nenorocul meu, n-am beneficiat de nicio ocazie pe laterala mea foarte puternică.
În min. 75, dacă eram condus, aveam setată și cea de a doua schimbare: o extremă divin +++, cumpărată înainte de finală, avea să intre ca fundaș lateral ofensiv pe partea lui Bratosin. Mai aveam setate două schimbări în cazul în care unul dintre mijlocaşii mei centrali sau fundașul central ar fi luat cartonaș roșu (schimbările astea le am setate la orice meci) și încă o schimbare pentru min. 115 ca să-l aduc pe Frâncu printre executanții de penalty-uri (apropos, aș fi pornit, fără îndoială, favorit la loviturile de departajare).
Aldo a optat până la urmă doar pe un 4-5-1 curat, fără pressing și fără antrenor defensiv. O surpriză a fost că l-a jucat pe Sylva ca extremă spre mijloc în condițiile în care skillul şi forma lui l-ar fi recomandat clar ca mijlocaş central in locul lui Angeloni, a cărui formă lăsa de dorit. Însă probabil că Aldo s-a ferit să primească un event negativ de unpredictable în condițiile în care Sylva are skill scăzut de apărare și a preferat pentru asta să-și sacrifice din ratingul de mijloc, mai ales că el câștigase semifinala printr-un event negativ de unpredictable.

Am încercat în rîndurile de mai sus să schițez lucrurile cât mai simplificat, fără a pierde din vedere aspectele esențiale pe care le-am luat în calcul. Însă, cu siguranță, ar fi fost mult mai multe de spus.